Thyroxavet, 50 tablete

Thyroxavet - medicament de uz veterinar pentru tratamentul hipotiroidismului primar și secundar.

• Substanță activă: Levotiroxină sodică 200 µg (echivalent cu levotiroxină 194 µg) Excipienți, q.s. Levotiroxină sodică 400 µg (echivalent cu levotiroxină 388 µg) Excipienți, q.s. Levotiroxină sodică 800 µg (echivalent cu levotiroxină 766 µg) Excipienți, q.s. INDICAȚIE (INDICAȚII) Tratamentul hipotiroidismului primar și secundar. CONTRAINDICAȚII Nu se utilizează la câini și pisici care suferă de insuficiență suprarenală necorectată. Nu se utilizează în cazuri de hipersensibilitate cunoscută la levotiroxină sodică sau la oricare dintre excipienți. REACȚII ADVERSE Reacțiile adverse asociate tratamentului cu levotiroxină sodică sunt în primul rând cele de hipertiroidism datorate supradozării terapeutice. Ele includ scăderea în greutatea corporală, hiperactivitate, tahicardie, polidipsie, poliurie, polifagie, voma și diaree. Inițial poate apărea o exacerbare a simptomelor cutanate cu prurit crescut prin eliminarea celulelor epiteliale vechi. Dacă observați orice reacție adversă, chiar și cele care nu sunt deja incluse în acest prospect sau credeți că medicamentul nu a avut efect vă rugăm să informați medicul veterinar.
• Dozare si administrare: Utilizare orală. Doza inițială recomandată pentru câini și pisici este de 20 pg de levotiroxină sodică pe kg greutate corporală pe zi, administrată ca doză zilnică unică sau în două doze divizate în mod egal. Datorită variabilității absorbției și metabolismului, doza poate necesita modificări înainte de a se observa un răspuns clinic complet. Doza inițială și frecvența de administrare sunt doar un punct de plecare. Terapia trebuie să fie extrem de individualizată și adaptată la cerințele fiecărui animal, în special pentru pisici și câini de talie mică. (Se va vedea, de asemenea, secțiunea Precauții speciale pentru utilizare la animale pentru utilizare la animale La câine și pisică, absorbția levotiroxinei sodice poate fi afectată de prezența alimentelor. Momentul tratamentului și relația sa cu hrănirea trebuie, prin urmare, să fie păstrate în mod constant de la o zi la alta. Pentru a monitoriza în mod adecvat terapia, pot fi măsurate valorile minime (chiar înainte de tratament) și valorile maxime (aproximativ patru ore după administrare) ale T4 plasmatic. La animalele dozate corespunzător, concentrația plasmatică maximă de T4 trebuie să fie în intervalul superior-normal (aproximativ 30 până la 47 nmol /1), iar valorile minime trebuie să fie peste aproximativ 19 nmol /1. Dacă nivelurile de T4 sunt în afara acestui interval, doza de levotiroxină sodică poate fi ajustată în trepte adecvate până când pacientul este clinic eutiroidian și T4 seric se află în intervalul de referință. Nivelurile plasmatice de T4 pot fi retestate la două săptămâni după schimbarea dozei, dar îmbunătățirea clinică este un factor la fel de important în determinarea dozei individuale și acest lucru va dura 4 până la 8 săptămâni.